Despre

Dincolo de titlul pretentios, mierea terapeutica este doar…miere, pur si simplu. Sau mai corect: simplu si pura. Pentru ca va vorbesc despre ACEA MIERE, curata,care detine toate acele proprietati hranitoare si terapeutice asa cum provin ele din Natura si prelucrate de albine fara a fi alterate de interventia omului (sau, ma rog, o interventie minima pentru ca cineva trebui sa o recolteze incasand intepaturile si nervii albinelor).

Prin denumirea de “Mierea Terapeutică”  vreau sa atrag atentia cititorilor interesati de proprietatile mierii, dincolo de simplul aliment, mult denaturat – asemeni celorlalte alimente pline de “-cide” (insecti-, pesti-, erbi-, fungi -cide).
Si daca o leguma suporta “-cidele”, albinele, dupa ce multe dintre aceste “-cide” trec si prin ea mai trebuie stranga din dinti si la factorul de stres, cauzat de “atotputernicul”…om; stiti voi, bipedul in costum de cosmonaut care umbla printre stupi ca un urs vargat (nu, nu fac misto de apicultori caci sunt si eu unul dintre ei; sau poate fac asta tocmai pentru ca sunt si eu unul dintre ei).

Adesea vi se face pofta sa va indulciti mancarea sau bautura cu miere si cel mai adesea dati fuga la magazin si va aprovizionati.

Alteori vi se recomanda mierea ca doftorie in diferite afectiuni; de la uz intern (delicios!) pana la uz extern (uh, ce lipiciosss! ). Cei ce v-ati impiedicat de aceste afectiuni le stiti sau a-ti citit macar despre ele iar daca nu ati suferit de ele, tot ati incercat mierea, asa…preventiv de delicios, nu?
Din pacate insa, dupa administrarea tratamentului dulce, cel mai adesea asteparile…se lasa asteptate. Firesc va puneti intrebarea: “Dar de ce nu are mierea asta efect?? Si bunica bunicii a folosit-o si mi s-a spus ca le-a oblojit ranile cu succes… De ce la mine nu functioneaza?”

Nu sunt masochist si nici nu vreau sa fiu eu purtatorul de vesti rele insa, nu doar ca nu va functiona dar mai poate si dauna.

“Cee? Mierea ? Puschea pe limba!”

Daca aveti miere de la un apicultor responsabil, cel mai adesea tratamentul functioneaza. Insa cei mai multi cumparatori si consumatori de miere nu recunosc mierea adevarata.
Eu obisnuiam sa beau mult lapte inca din copilarie. Si imi placea (adica inca imi place) incat am ajuns un adevarat degustator intr-ale laptelui. Sunt in punctul in care intr-o gura de lapte adevarat simt pana si mirosul de la tzatza vacii cu putina aroma de sura de munte. Si va jur ca asa simt.

La fel se intampla si in cazul mierii. Bunicul meu avea stupi, asa cum acum, unchii mei au stupi. Cand intram in camara unde bunicul recolta mierea si pastra fagurii, era un miros pe care, desi eram copil, l-am tinut minte peste 30 de ani. Acum il recunosc atunci cand gust putina miere: miroase a flori, a lemn, a propolis si ceara, toate la un loc.

Din pacate nu va pot transmite asta decat intr-un singur fel. Si despre asta vom vorbi in pagina “O metoda diferita”. Cei mai multi, si ii compatimesc pentru asta, nu stiu cum miroase mierea adevarata astfel incat sa o recunoasca si este putin probabil ca ii vor face vreo analiza chimica ca sa vada ce contine dincolo de eticheta. Ceea ce se stie insa mai putin este ca “mierea” din magazin (si din pacate nu numai)… nu prea este miere. Daca etichetele ar spune adevarul ar suna cam asa:
“Substanta vascoasa obtinuta din glucoza, fructoza si alte zaharuri*.
(*poate contine urme de miere de albine)”.
Nu afirm ca toate borcanele mint cu nerusinare pentru ca unele chiar contin miere… intr-o oarecare masura. Ce mai contin pe langa miere…

Asa cum legumele, fructele, carnea, lactatele sunt pompate cu tot felul de substante pentru a fi mai stralucitoare, mai mari si mai multe, tot asa stau lucrurile si in cazul mierii. Mierea nu mai este ce a fost pe vremea bunicului meu iar “bunica bunicii” care s-a tratat cu miere, probabil ca acum nu s-ar mai vindeca asa, ca altadata. Motivul nu este mierea ci faptul ca nu mai este…miere ci doar un surogat vascos ce *poate contine urme de miere.

Se mai poate insa obtine miere curata? Eu vreau sa cred ca da.

Advertisements